Fie că vorbim despre confortul din apartament sau despre siguranta unei case familiale, centrala termica este inima sistemului de incalzire. In ansamblul consumului energetic casnic, incalzirea spatiului reprezinta, conform datelor Eurostat pentru Uniunea Europeana, aproximativ 64% din consumul total al gospodariilor, ceea ce transforma functionarea corecta a centralelor in o prioritate economica si de siguranta. In Romania, exploatarea se face sub supravegherea ISCIR (Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat), iar instalatiile de utilizare a gazelor naturale sunt reglementate de ANRE, cu verificari periodice si revizii obligatorii. In acest context, intelegerea defectiunilor frecvente nu este doar utila; este o forma de prevenire a costurilor neprevazute si a riscurilor.
Ce defectiuni frecvente necesita reparatii centrale termice?
Portofoliul de defecte tipice variaza de la depuneri de calcar si colmatarea schimbatoarelor, pana la scaderi de presiune, erori de aprindere, blocaje pe evacuarea gazelor arse, precum si probleme electrice si electronice. Multe dintre acestea pot fi prevenite prin mentenanta periodica si prin respectarea normelor ISCIR privind verificarile tehnice periodice (VTP) la 2 ani, dar si a verificarilor instalatiei de gaze prevazute de ANRE (verificare la 2 ani si revizie la 10 ani). Cand apar simptome persistente sau coduri de eroare recurente, apelarea la profesionisti autorizati devine esentiala; a incepe improvizatii poate duce la deteriorari suplimentare si chiar situatii periculoase. Daca ai nevoie de reparatii centrale termice, alege intotdeauna echipe cu autorizatii valabile si experienta pe modelul tau de centrala, pentru o diagnosticare corecta si o interventie conforma.
Depuneri de calcar si colmatarea schimbatorului de caldura
Una dintre cele mai raspandite cauze ale scaderii randamentului si ale fluctuatiilor de temperatura la apa calda menajera este acumularea de calcar si impuritati in schimbatorul de caldura. In multe localitati din Romania, duritatea apei depaseste 15–20 dH, ceea ce accelereaza precipitarea carbonatilor la temperaturi ridicate. In timp, un strat de doar 1 mm de depuneri poate reduce transferul termic semnificativ; in practica de service, se estimeaza ca pierderea de randament poate ajunge la 7–10%, ceea ce inseamna facturi de gaz mai mari si timpi de incalzire crescuti. Schimbatoarele in placi pentru apa calda menajera sunt deosebit de sensibile, dar si cel principal, pe circuitul de incalzire, sufera cand apa este slab tratata sau cand nu a fost spalata instalatia la punerea in functiune.
Semnele clinice ale colmatarii includ: cresterea temperaturii pe tur cu scadere pe retur (delta T neobisnuit de mare), zgomote de fierbere (kettling), cicluri scurte de pornire-oprire, debit slab la apa calda, sau aparitia de coduri de eroare legate de supraincalzire. In centralele in condensare, depunerile reduc si calitatea condensarii, impingand centrala sa lucreze la temperaturi mai inalte ca sa asigure confortul, ceea ce rupe avantajul de eficienta. Pentru centralele care au 5–8 ani de functionare fara interventii de decalcifiere, riscul de colmatare majora creste considerabil.
Ce poti face preventiv si cum se abordeaza remedierea:
- ✅ Instalarea unui filtru anticalcar (magnetic sau cu polifosfati) pe alimentarea cu apa rece menajera, inainte de centrala.
- 🛠️ Spalare chimica controlata a schimbatorului in placi cu solutii dedicate (pH si concentratii recomandate de producator), folosind pompa de spalare inversa.
- 🧪 Tratarea apei din circuitul de incalzire cu inhibitor de coroziune si antigel acolo unde este necesar, plus testarea anuala a calitatii apei (pH, conductivitate).
- 🌡️ Reglaj corect al temperaturilor de tur (de exemplu 45–55°C in regim de condensare pentru radiatoare dimensionate corespunzator) pentru a limita precipitarea calcarului.
- 📈 Monitorizarea periodica a delta T tur-retur; daca diferenta sare de 20–25°C in mod constant, este un semnal de restrictionare a debitului.
Costurile pentru decalcifiere sunt, de regula, mult mai mici decat inlocuirea unui schimbator, care poate reprezenta 20–40% din pretul unei centrale rezidentiale. In plus, dupa curatare, multe unitati revin aproape de randamentul nominal, iar confortul la robinet se stabilizeaza. Un plan de mentenanta anual, cu inspectie vizuala si verificari functionale, reduce probabilitatea reaparitiei rapide a depunerilor.
Scaderi de presiune, aer in instalatie si probleme ale vasului de expansiune
Un alt set frecvent de defectiuni este legat de presiunea in instalatie. In mod normal, la rece, presiunea pe manometru trebuie sa se situeze in jurul valorii de 1,0–1,5 bar pentru majoritatea centralelor rezidentiale. Daca presiunea scade constant sub 1,0 bar, apar erori de circulatie, zgomote in radiatoare, intrari repetate in avarie sau centrala nu mai porneste incalzirea. La capatul opus, cresterea presiunii aproape de pragul de 3 bar (deschiderea supapei de siguranta) indica, de obicei, vas de expansiune dezumflat, supraincarcare cu apa sau dilatare necompensata pe circuit.
Vasul de expansiune are o perna de aer/azot preincarcata (adesea 0,8–1,0 bar la rece) care absoarbe variatiile de volum ale apei incalzite. Daca perna s-a pierdut (membrana perforata sau supapa Schrader care pierde), presiunea va creste rapid la incalzire si se va descarca repetat prin supapa de siguranta la 3 bar. Aceasta duce la pierdere de apa si la intrari de aer in instalatie, ceea ce agraveaza problema prin coroziune si cavitatie. Aerul in instalatie se manifesta prin radiatoare partial reci, zgomote de circulatie si uzura accelerata a pompei.
O lista de verificari utile cand apar variatii anormale de presiune:
- 🧭 Nota valorile presiunii la rece si la cald; o crestere de peste 0,8–1,0 bar la incalzire sugereaza vas de expansiune insuficient incarcat.
- 🫧 Aeriseste radiatoarele si distribuitorul; bulele de aer pot micsora debitul si dau senzatia de lipsa de putere.
- 🔧 Verifica robinetii si fitingurile vizibile pentru urme de umezeala; pierderile mici, dar continue, golesc instalatia in cateva saptamani.
- 🎚️ Testeaza preincarcarea vasului cu o pompa si manometru adecvat (operatiune pentru tehnician, centrala golita si la 0 bar).
- 🚿 Observa supapa de siguranta si vasul colector de condens/apa scapari; picurari frecvente sunt semn clar de suprapresiune la cald.
Este important de retinut ca valorile mentionate sunt orientative si depind de inaltimea statica a cladirii si de volumul instalatiei. Pentru case cu etaje, presiunea la rece poate fi setata usor mai sus pentru a evita intrarea aerului la nivelurile superioare. In practica, multe interventii se rezolva prin reumflarea vasului la valoarea corecta si remedierea micro-pierderilor. Totodata, daca supapa de siguranta a curs mult timp, depunerile pot impiedica etansarea ei si poate fi necesara inlocuirea. Mentineti un jurnal simplu al presiunii (masurata saptamanal) pentru a identifica tendintele; o scadere de 0,2–0,3 bar pe saptamana indica o pierdere care merita investigata.
Defecte la partea electrica si electronica: alimentare, placa, senzori si ventilator
Dincolo de mecanica, o centrala moderna este un sistem electronic complex, cu placa de comanda, senzori NTC de temperatura, senzori de debit, ventilator modulant, valve si actuatoare. Orice fluctuatie semnificativa pe alimentarea de 230 V (toleranta uzuala ±10%) poate stresa placa electronica si poate genera erori intermitente sau blocarea completa. In zonele cu intreruperi dese, folosirea unui stabilizator sau a unui UPS cu functie AVR ajuta la protejarea componentelor. Placa de comanda socializeaza cu toti senzorii, iar un semnal lipsa sau incorect (ex. sonda NTC dereglata cu doar 3–5°C fata de realitate) poate forta centrala sa lucreze in regim ineficient, sa moduleze incorect flacara sau sa declanseze protectii de supratemperatura.
Senzorul de debit pe ACM (apa calda menajera) este o alta piesa critica. Debitul minim de pornire este, la multe modele, in intervalul 2–3 l/min. Daca filtru de pe intrare este colmatat sau daca rotorul debitmetrului este blocat de particule, centrala nu recunoaste cererea si nu porneste pe apa calda, desi exista flux scazut la robinet. Pe incalzire, erori de la senzorii NTC de tur/retur pot conduce la cicluri scurte si uzura prematura a schimbatorului si a ventilatorului.
Ventilatorul si controlul aer-gaz (la centrale cu camera etansa) influenteaza direct calitatea arderii. O turatie prea mica sau senzor de presiune diferentiala dereglat pot duce la amestec aer-gaz neoptim, flacara instabila si emisii crescute. In regim normal, controlerul moduleaza flacara in functie de sarcina termica, mentinand eficienta. Cand apar zgomote metalice, variatii de turatie sau erori specifice ventilatorului, interventia rapida previne si problemele pe evacuare.
Din perspectiva costurilor, repararea placii electronice poate fi sensibila: uneori este posibila reconditionarea (schimb de componente discrete sau relee), dar frecvent producatorii recomanda inlocuirea ansamblului. Decizia se ia dupa diagnostic precis: masuratori pe senzori (ohmi/°C), verificari ale alimentarii si testarea perifericelor. O practica buna este inspectia anuala a conexiunilor electrice (strangere, curatare oxid), pentru a reduce rezistentele de contact care pot induce incalziri locale si defecte latent-intermitente. Atentie si la montajul detectoarelor externe (termostate de ambient, capete termostatice inteligente): o integrare incorecta poate crea cicluri de comanda prea scurte si poate pacali centrala sa consume mai mult decat este necesar, chiar daca aparent totul functioneaza.
Alimentarea cu gaz si evacuarea gazelor arse: aprindere, ionizare, tiraj si siguranta
Erorile de aprindere si cele legate de evacuarea gazelor arse sunt intre cele mai sensibile pentru siguranta. Ansamblul de gaz include vana modulanta, electrozii de aprindere si de ionizare, precum si controlul raportului aer-gaz. Daca presiunea gazului la intrare scade in orele de varf sau daca duza este partial obturata, apar rateuri sau aprinderi intarziate. Electrozii murdari, uzati sau decalibrati (distanta de scanteie incorecta) pot necesita mai multe tentative de aprindere. Senzorul de ionizare, care confirma prezenta flacarii, devine mai putin fiabil cand este acoperit de depuneri sau cand masa/impamantarea este slaba, generand opriri intempestive după cateva secunde de functionare.
Evacuarea gazelor arse si admisia de aer (la centrale cu camera etansa) sunt monitorizate de senzori de presiune sau de presostate diferentiale. Un cos partial obturat (frunze, gheata, cuiburi) sau o panta incorecta a tubulaturii concentric/semiconcentric poate duce la condens acumulat si declansari repetate. Tirajul natural la modelele vechi si fluxul fortat la cele moderne trebuie sa ramana in parametri; altfel, creste riscul de ardere incompleta. Conform cerintelor legislative din Romania, instalatiile de gaze trebuie verificate la 2 ani si revizuite la 10 ani (ANRE), iar centralele supuse regimului ISCIR necesita VTP la 2 ani. Respectarea acestor termene nu este o formalitate: ele reduc semnificativ probabilitatea incidentelor si mentin functionarea in limitele de siguranta.
Un set de masuri practice cand apar erori de aprindere sau evacuare:
- 🔥 Inspectie si curatare a electrozilor de aprindere si ionizare; inlocuire daca sunt fisurati sau erodati.
- 🌀 Verificarea ventilatorului si a tubulaturii de admisie/evacuare pentru corpuri straine si condens acumulat; asigurarea pantelor corecte.
- 🧰 Masurarea presiunii gazului la intrare si verificarea vanei de gaz; reglajul trebuie facut doar de personal autorizat.
- 🪛 Controlul impamantarii si al conexiunilor de masa; o impamantare proasta destabilizeaza detectia de flacara.
- 📜 Programarea si respectarea VTP (ISCIR) si a verificarilor ANRE; acestea includ teste de etanseitate si parametri de combustie.
Din perspectiva performantelor, arderile corecte se traduc in emisii reduse si in stabilitatea temperaturii pe tur. Multe centrale moderne au functii de autoadaptare, dar acestea nu pot compensa o admisie blocata sau un electrod defect. O mentenanta anuala, cu verificare a curentului de ionizare, curatarea arzatorului si validarea presiunilor, extinde semnificativ durata de viata a ansamblului de aprindere si minimizeaza opririle intempestive in cele mai nepotrivite momente (de exemplu in nopti foarte reci).
In final, mentinerea unei centrale in parametri este un exercitiu de prevenire, nu doar de remediere. Multe defecte apar gradual si trimit semnale: presiune care scade, zgomote neobisnuite, fluctuatii de temperatura, coduri de eroare ocazionale. Monitorizarea acestor semne si apelarea la tehnicieni autorizati ISCIR la primul simptom serios reduc riscurile si costurile. Tine evidenta interventiilor, respecta perioadele de verificare ANRE si VTP, trateaza apa acolo unde duritatea este ridicata si protejeaza electronica fata de fluctuatiile de tensiune. Astfel, randamentul ramane sus, consumul de energie scade, iar confortul termic ramane constant pe tot parcursul sezonului rece.
